Carcera

Am intrat la carcera. Nu am mai fost intr-un loc ca asta de ani. Imi aduc aminte iar de colegi buni, de prietenii mei, de superiorii cretini, de tot ce a fost. De moarte, de frica, de viata, de iubire. Carcera poate inmuia si cele mai tari brute.
Se pare ca gardienii n-au mai invatat de mult smecherii noi. Ca de obicei, becul care fileaza, robinetul care nu se poate inchide, arcurile care ies din saltele, curentul din incapere, paturile gaurite, pernele pline de praf. Chestii mici care te scot din minti. Nu si pe noi. Desfiletam becul, sireturile devin dopuri pentru robinet, doi clesti rezolva rapid problema arcurilor, paturile si pernele le folosim ca sa blocam curentul, hainele devin paturi iar cutia de oxigen devine perna. E aproape comod.
A trecut jumatate de zi. Imi mai pierd timpul cu DRACK-ul, dar nu prea mult pentru ca il confisca daca il gasesc, si altul nu mai gasesc. M-am mai uitat pe celelalte intrari in asa-zisul meu "jurnal". Cat s-au schimbat lucrurile... Parca ieri eram un baietel pe Deneb care se juca in nisip, parca acum o ora m-am inrolat, parca acum doua minute mi-au murit parintii... Toata viata mea nu a fost decat o zi. N-am trait nici macar o zi...
-Luciane, da un pic DRACK-ul ala!
-Ce? Cum mama naibii de ai stiut?
-Stai cu patura in cap si faci multe miscari, deci erau doua variante. Ori te joci cu ce nu trebuie, ori ai un DRACK. Care e?
-Nu incetezi sa ma uimesti, Dane. Poftim.
-Ce faci, mai?
-Daca reusesc sa intru in rooter-ul principal, poate le jucam gardienilor o festa. Numai ei sa se distreze?
-Ai reusit?
-Da. Ce sa le facem, ce sa le facem? Hai sa-i udam. Dam drumul la extinctoare. Si, gata...
Banuiesc ca ar fi fost amuzant sa vedem fata gardienilor daca nu aparea o problema. Si anume ca Dan a pornit si extinctoarele din carcera. Suntem uzi pana la piele, stam intr-un fel de ploaie, si mai e si intuneric. Normal ca toti ne luam de Dan.
-Bai ametitule, ce ai facut?
-Am apasat butonul gresit...
-Cat de gresit?
-Cat sa dau drumul la toate extinctoarele de pe nava...
-Ce-ai facut?
Am izbucnit toti in ras. Un ditamai distrugatorul era acum udat leoarca. Ce imagine am fi fost pentru un inamic care ar fi fost prin zona. Problema s-a rezolvat, si noi am revenit in paturile noastre, dupa ce ne-am uscat atat noi cat si paturile. Am cazut iar in visare... Cate au fost, cate vor fi, habar nu am. M-am saturat sa ma plimb printre stele, vreau si eu o casa, cu peluza, cu bucatarie, cu televizor, o sotie, un caine ce trebuie spalat, un copil ce face numai nazbatii, trei prieteni buni, un pat adevarat, o pereche de blugi, niste muzica... Dar normal ca nu, Luciane!
Te-a mancat in zona dorsala, acum scarpina-te la ceafa.
-Bai paduchi de mansa, iesiti afara, vi s-a incheiat pauza. Duce-ti-va si face-ti-va o gaura, viermi spatiali!
Si cu aceste cuvinte rostite de stupidul nostru gardian mi-am revenit. Am iesit din carcera, si m-am indreptat direct spre cantina. Aveam nevoie de un "intaritor". Tipic colegilor mei, fiecare a facut ce l-a durut. Dan a plecat voios spre Mentenanta, are el ceva in minte. Ana s-a dus la zona de antrenament, vrea sa discute cu pustii care au iesit de pe mana noastra. Singurul mai abatut e Ovid. Prima oara la carcera. E dur intr-adevar. L-am expediat dupa Ana, e mult mai buna de mamica decat sunt eu de bona.