Inapoi la treaba

Au oasele mele... Dupa o luna de antrenamente cu nebunii astia nici nu ma mir. Nici unul din noi nu mai facuse un antrenament de vreo cativa ani. In afara de Ovid. Trezit, echiparea, marsul, reechiparea, antrenamente pe simulatoare, insusirea regulamentului, curse cu obstacole, zi de zi! Cand ajungem in pat, ei bine deja nu mai eram treji cand atingeam patul.

Ei, acum macar s-a terminat, dar intram la alte antrenamente. Macar nu ale noastre. Incununarea acestei luni de antrenamente va fi o luna in care va trebui noi sa antrenam recrutii. Noua ni s-au dat 20. Majoritatea nici nu stiu cum arata mansa navei, dar vor sa fie eroi. O sa vada ei ce inseamna sa lupti in spatiu. Eroi de tinichea! Problema e ca trebuie sa ii antrenam in trei probe, pilotat, mars si regulament. Si mai si concuram cu alte trei echipaje.
-Bai baieti, ce facem mai cu astia?
-Pai cred ca ar trebui sa incepem cu un orar.
-Avem o luna si trei probe. Hai sa fie o saptamana la fiecare si la urma o saptamana de... recapitulare.
-Ana, nu merge chiar asa. Pustii astia o sa fie aruncati direct in gura tunurilor dupa asta. Sincer, eu as zice sa ii antrenam trei saptamani la pilotaj, dar antrenamente dintre cele mai grele, si in ultima saptamana improvizam noi ceva la mars si regulament.
-Un pilot al GTVSA-ului trebuie sa stie sa marsaluiasca conform regulamentului! protesteaza Ovid.
-Poate prin fata lu' Sf. Petru. Eu sunt de acord cu tine Luciane.
-Merci Dane. Deci cum facem?
-Hai sa o facem!
-Dar...
-Nici un dar, Ovid! Cat ai stat tu la antrenamente la pilotaj?
-Doua luni!
-Ei au o luna pentru toate. Deci hai la treaba.
Si asa am si facut. Trei saptamani de antrenamente pe simulator. Si nu numai ce e normal. Cum se manevreaza nava, cum tragi, comenzile, cum pilotezi un bombardier, astea sunt chestii mici. Necesare dar mici. Le-am facut de toate. Lupte spatiale, 20 la 4. Bateam la baieti de rupeam. Cand vedeam ca se descurcau contra noastra, ii puneam impotriva navelor mari. Dupa aia, am inceput sa modificam modulele de antrenament. Bomba care distruge un distrugator dintr-o lovitura, nava de vanatoare care se teleporteaza, bombardierul cu viteza de interceptor, dar cu incarcatura imensa, nave de vanatoare cu bombe, nave mari cu scuturi. Astea nu exista. Dar nu stii ce gasesti pe camp. La final, a fost provocarea provocarilor. Ne-am adus colegii de escadroni, cei mai buni din cei mai buni, si i-am pus impotriva pustilor. Un 20 la 20 ca la carte. Dintre noi patru, Ovid a cazut primul, urmat de mine. Pustii au distrus 15 dintre noi, dar au pierdut. Totusi, crema cremelor aproape si-a luat bataie de la o mana de pusti. Antrenati de noi. Nu mai incapeam in costume de mandrie. In ultima saptamana am intrat in focuri. Ovid si-a luat vreo trei din ei si i-a pus la invatat regulamentul. Noi trei si restul recrutilor am ramas la mars.
In sfarsit a venit saptamana concurului. La pilotaj nu aveam nici o frica. Orice le vor arunca pustilor ei se vor descurca. La regulament aveam incredere in Ovid, si el era increzator. La mars ,insa, eram siguri ca o vom incasa. Nu se sincronizau, unii mai greseau pasii, si oricand se puteau dezechilbra. Si a inceput. La concursul de pilotaj a fost frumos. Toti cei 80 au fost pusi in lumea simulatorului, si asmutiti unul impotriva altora, echipele fiind cum au fost antrenate. Am batut usor, si cu numai doua pierderi. Comandantul navei a venit si ne-a felicitat imediat si a zis ca suntem cel mai bun echipaj din flota. La regulament n-am fost primii, dar nici locul doi nu e rau pentru cat au invatat baietii. La mars insa, a fost dezastru. Exact cum am preconizat, au fost nesincronizati, unii si-au uitat pasii si, ca sa punem capac, unul din ei s-a impiedicat si a cazut, tragand dupa el toata coloana. Acelasi comandant care venise si ne felicitase, a venit si ne-a spus ca suntem niste imbecili, si am incasat si doua zile de carcera. Asta e! Macar baietii se vor descurca.
-Hai baieti sa marsaluim prin fata lu' Sf. Petru si sa recitam regulamentul in fata inamicului, poate i s-o face mila si nu ne-o omori! astea au fost ultimele noastre cuvinte inainte sa intram la carcera.