Un ratacitor

Ok. Trebuie sa fac asta.
Inca o intrare in acest asa zis jurnal. Franc fiind, trebuie sa recunosc ca m-am simtit mai bine. Inca o poveste care as fi preferat sa ramana numai a mea.
M-am nascut pe Deneb, acum douazeci si opt de ani. Acolo am crescut, am trait, am iubit prima oara. Un lucru care m-a frapat a fost ca in clasa a patra am facut un test ADN si rezultatele mi-au spus un lucru ciudat. 35.65% din mine e dac. Da, apartin unei populatii antice. Un asemenea lucru e foarte ciudat incat gradul de metisare de pe coloniile pamantesti e imens. Am tacut si am trecut mai departe, nestiind ce imi va rezerva soarta.
Dupa aceea a urmat acel incident blestemat. Nu vreau sa il mai repet. M-am inrolat dupa doua zile de la aflarea vestii. L-am lasat pe Bicky pe strada si am plecat cu nimic altceva decat hainele de pe mine si o dorinta nestapanita. Doua luni am facut pregatiri si antrenamente. Cand in sfarsit am fost gata sa intru in lupta am fost repartizat la 53 Capete de Ciocan pe nava amiral a flotei a 3-a, Aquitane. Ne-au plimbat prin toata galaxia. Am fost primii care am intrat in nebuloasa. De atunci am inceput sa am cosmaruri. In cele mai multe eram in casa mea, cu iubita mea in brate, mama in bucatarie si tata in garaj si era frumos si iubeam viata. Deodata se lasa o ceata ciudata, albastra si inghite incet totul. Prima oara pe tata, apoi pe mama, iubita mea, casa, toata viata mea, lasandu-ma singur si ratacind in nimic pentru totdeauna. In altele visam ca oriunde mergeam ma urmarea o umbra, dar care in loc sa dispara in lumina, ea aparea din ce in ce mai bine pronuntata. Am fost sigur ca acolo voi muri. Ca nu voi mai iesi din acel joc de fantasme. Cand am iesit, nu am avut timp sa ma bucur. Shivanii atacau cu toata forta, cu 81 de Jugernauth-uri, nave atat de mari si de puternice incat nu aveau rival. A trebuit sa sacrificam Capella ca sa ii oprim. Am fost ultimul care a iesit din acel sistem. Shivanii au determinat o supernova si au distrus intreg sistemul solar. Am iesit cum am putut. Cand am ajuns pe cealalta parte am avut parte de o imagine de cosmar. Cateva nave inamice trecusera si acum ne atacau. Flota noastra era pulbere stelara. Nu stiu cum i-am invins, a fost ca un vis. Mi s-a zis ca am distrus doua crucisatoare si ca atunci cand m-au recuperat eram pe jumatate mort.
M-am intors acasa si am facut ce am facut. Cand am ajuns la baza flotei de pe Deneb tipii m-au trimis pe Aldebaran, planeta-capitala a GTVA-ului. Nu mi-a mai pasat de nimic in afara de munca. Eram privit ca un muncitor excelent dar un prieten de doi bani. La doi ani dupa terminarea celui de-al doilea razboi cu Shivanii a avut loc poate cel mai ciudat incident din istoria noastra.
O zi la fel de obisnuita si de tampita ca oricare alta. Ei bine, nu chiar. Ne duceam in Altair la o conferinta a Aliantei. Incepusem sa imi revin, oarecum. In mod corect ar fi trebuit sa stau intr-un transportor cu ceilalti participanti, dar am tras niste sfori si mi s-a dat un Myrmidon pentru a-l pilota. Ce bine era sa fiu iarasi in spatele mansei. Mi-au revenit in memorie atat lucruri bune, glumele cu colegii, noptile pierdute in cantina dupa o lupta grea, dar si tragediile, distrugerea Psamtikului, anihilarea Colossusului in fata mea, distrugerea Capellei. Asa, pierdut in ganduri am ajuns in Altair. Inainte sa andocam cu nava gazda a aparut din subspatiu un distrugator Shivan. Comandantul navei gazda era un mosulet de treaba dar imbatranit si fara habar de cum se purta un razboi modern. A incercat el sa dea cateva comenzi dar erau aproape sinucigase. Ne-am adunat pentru atac. Zece nave de lupta contra unui colos de patru kilometri. N-aveam nici o sansa. Dar eram hotarati sa luptam cat sa le dam timp celorlalti sa scape. Deodata se aud in casti niste zgomote ciudate urmate de niste cuvinte...umane.
- Aici distrugatorul Shivan Karyeila. Nave aliate, nu trageti. Am venit intr-o misiune diplomatica. -Ce?? Baieti, aveti grija. Shivanii nu vorbesc terrana.
-Multumita lui Aken Bosch avem un modulator care va permite sa ne intelegeti. Si invers.
Aken Bosch. Imbecilul care a pornit revolutia. Tiranul datorita caruia au murit saisprezece milioane de oameni, printre care si parintii mei primea credit pentru o inventie care nici nu era a lui.
Deodata se aude vocea presedintelui consiliului. Deja ma certasem si cu el.
-Poftiti la bord. Va asteptam.
Lovitura de teatru. Cei care aproape ne-au anihilat de doua ori, care ne-au omorat semenii, acum erau asteptati!!! Atunci, acolo, s-a semnat actul de desfiintare a GTVA-ului si de infiintare a GTVSA-ului. De atunci Shivanii ne-au fost cei mai buni prieteni.
Atunci m-am revoltat si eu. Aaaaaahhh! Ura aceea rece, ura oamenilor, calculata, metodica si neiertatoare. In loc sa ma inrosesc la fata si sa imi pierd calmul, l-am castigat, impreuna cu setea de razbunare, si drumul ratacirii.